acum 14 ani

Pentru determinarea eficienţei unui vaccin, trebuie luate în considerare câteva aspecte. Vaccinurile nu sunt menite să protejeze numai animalul căruia sunt administrate, ci şi restul populaţiei. Cu cât sunt vaccinate mai multe animale într-o populaţie, cu atât sunt mai puţine şanse ca o boală să se răspândească. Când discutăm despre eficacitatea unui vaccin, trebuie să discutăm despre eficacitatea pentru un animal individual, eficacitatea într-o populaţie, eficacitatea împotriva unor tulpine multiple şi cât de mult durează protecţia (durata imunităţii).

Eficacitatea în protecţia animalelor individuale

Nici un vaccin nu protejează 100% din populaţia căreia este administrat.

Nu există vaccin care să protejeze fiecare individ căruia îi este aplicat. Chiar şi în cazul turbării, vaccinarea nu protejează fiecare animal împotriva acestei boli. Când un animal vaccinat contractează boala împotriva căreia a fost aplicat vaccinul fenomenul este denumit eşecul vaccinului. În marea majoritate a cazurilor, nu este nimic în neregulă cu vaccinul – nu a eşuat. În schimb, ceva nu a fost în regulă cu reacţia corpului la vaccin. Unele vaccinuri sunt eficiente la aproape toate animalele; însă nu este valabil pentru în toate cazurile. Vaccinul împotriva bolii canine, unul dintre cele mai eficiente, protejează cel puţin 90% din indivizii cărora le este administrat. Vaccinurile împotriva bordetella şi leptospira la câini şi chlamydia la pisici sunt mult mai puţin eficiente în protejarea animalelor de boală.

Eficacitatea pentru controlul bolii în cadrul unei comunităţi

Pentru anumite boli, nu este necesar să protejezi 100% din indivizi pentru a preveni o epidemie a bolii. Studiile au arătat că dacă 70% din câinii dintr-o comunitate sunt imuni la turbare, apariţia bolii scade aproape de zero. Totuşi, rujeola la oameni reprezintă o altă poveste. Rujeola este contagioasă şi o epidemie va izbucni dacă procentul de oameni imunizaţi împotriva ei este mai mic de 95%. Din aceste date, putem vedea că procentul animalelor care trebuie să fie imune pentru a preveni răspândirea bolii variază în funcţie de boală. Pentru multe boli ale câinilor şi pisicilor, acest procent este necunoscut.

Eficacitatea împotriva tulpinilor multiple

Unele vaccinuri vor proteja animalele împotriva tuturor tulpinilor cunoscute ale unui anumit virus sau bacterie. Alte vaccinuri vor oferi protecţie numai împotriva unor anumite tulpini. Un bun exemplu în acest sens este leptospiroza. Până la începutul anului 2000, vaccinurile leptospirale protejau doar împotriva L. canicola şi L. icterohaemorrhagiae. Multe cazuri noi de leptospiroză cauzate de alte Leptospira au apărut. Un nou vaccin, creat de Fort Dodge protejează acum şi împotriva L. grippotyphosa şi L. pomona.

Durata imunităţii

Se ştie că durata imunităţii în cazul vaccinului la oameni împotriva rujeolei poate dura 15 ani. Durata imunităţii vaccinurilor pentru animale nu sunt studiate la fel de bine. Se cunoaşte că unele vaccinuri tind să aibă durate relativ lungi, de exemplu vaccinurile parvo la câinii adulţi. Alte vaccinuri, cum ar fi Bordetella la câini şi Rhinotracheitis la pisici oferă durate mai scurte de imunitate. Acum, cercetări mai ample se realizează ca să se determine cât durează imunitatea la diferite vaccinuri. Aceste studii pot demonstra că multe vaccinuri nu trebuie aplicate anual, dar altele trebuie administrate mai des decât o dată pe an.

Proceduri de determinare

Cum determinăm durata imunităţii? Ne-am putea uita la o populaţie de animale vaccinate şi să determinăm câte săptămâni sunt protejate fiecare din ele de declanşarea bolii împotriva căreia au fost vaccinate. La cele câteva animale care nu răspund la vaccin, durata imunităţii ar fi de zero săptămâni. Aşadar nu putem defini durata imunităţii unui vaccin ca perioada de timp în care 100% din animalele vaccinate rămân imune, din moment ce nu se va atinge niciodată imunitate 100%. În loc, trebuie să alegem pentru fiecare boală ce procent de animale vrem să fie imune.

Analizarea unui exemplu poate clarifica lucrurile. În primul rând, trebuie să alegem un număr mai mic de animale pentru care dorim imunitate. Să spunem că pentru boala „A” am realizat studii complicate să determinăm că cel puţin 95% din populaţie ar trebui să fie imună pentru a preveni o epidemie a bolii. Apoi, să spunem că pentru boala „A” a fost efectuată o cercetare pe un număr mare de animale şi descoperim că 95% dintre ele au imunitate care durează trei ani de la vaccin. Însă după această perioadă numărul animalelor imune descreşte rapid. În acest caz, am decide că pentru a menţine nivelul de imunitate pe care îl dorim fiecare animal din populaţie ar trebui vaccinat la fiecare trei ani. Înţelegem însă că unele animale din cadrul populaţiei ar avea o imunitate care ar dura doar un an. Ca să fie menţinute imune ar trebui vaccinate anual. Dar mai realizăm că imunitatea la alte animale din populaţie poate dura patru ani; vaccinându-le la fiecare trei ani ar fi vaccinate mai mult decât ar fi nevoie. Dar fără să testăm fiecare animal, nu ştim care animal intră în fiecare categorie.

După acest exemplu înţelegeţi că aceasta este o problemă complexă. Cercetări considerabile ar trebui realizate ca să se determine mai întâi câte animale dintr-o populaţie trebuie să fie imune pentru a preveni declanşarea unei epidemii. Apoi, trebuie să se determine cât de des ar trebui animalele vaccinate ca să fie menţinută protejată acea parte a populaţiei. Aceste studii ar trebui făcute pentru fiecare ramură a vaccinului şi pentru fiecare boală şi ar dura ani ca să fie efectuate.

Deşi nici un vaccin nu este 100% eficient, ele joacă un rol extraordinar în prevenirea bolilor. Datorită vaccinărilor, boli care erau frecvente cu câteva decade în urmă se întâlnesc rar azi. Totuşi când vorbim despre eficacitate nu trebuie să ne uităm doar la aceasta în cadrul unei populaţii, ci la eficacitatea la animale individuale şi împotriva tulpinilor variate ale agenţilor patogeni. În plus, durata imunităţii este un aspect important în determinarea eficacităţii. Vaccinurile sunt pietre de temelie a prevenţiei bolilor, dar din cauză că ele nu sunt 100% eficiente nu ne putem baza doar pe ele pentru controlul bolilor. Protecţia animalelor faţă de boli poate fi crescută prin menţinerea lor bine îngrijite, fără paraziţi şi să le ferim de expunerea la animalele bolnave.

Traducere şi adaptare după www.peteducation.com de Iulia Grosu