Little Jazz

L-am adoptat pe Jazz acum 5 ani de zile! Avea doar 2 saptamani cand tata mi l-a adus acasa. Imi doream de mica un catelus, insa parintii mei erau de parere ca nu ii putem oferi conditiile necesare. In copilarie prietenii mei credinciosi erau 2 catei din fata blocului.Ma insoteau oriunde, chiar veneau si ma asteptau in fata scolii pana terminam orele ca sa fie siguri ca ajung cu bine acasa. Asta pana in momentul in care cei doi au disparut…
Intr-un final, stiind cat de mult iubesc cainii tata s-a hotarat sa faca marele pas.
Intr-o seara, a venit in brate cu un mic “sobolan” invelit intr-un prosopel. Era defapt un mic catelus care abia facuse ochisori.
Din prima clipa ne-am atasat foarte tare de noul membru al familiei.
Deoarece este foarte rasfatat (doarme in pat cu capul pe perna, nu se mananca nimic fara sa guste mai intai el) nu este tot timpul afectuos. Insa, intr-o zi de vara, am hotarat sa-l lasam in grija unor prieteni pentru a putea pleca in vacanta. Jazz nu a suportat sa stea fara noi asa ca a fugit spre casa. Dupa multe zile si multe peripetii (inca nu stiam de fuga lui), vecinii ne-au sunat sa ne anunte ca jazz plange in fata usii noastre. Atunci ne-am dat seama cat de mult ne iubeste (trebuia sa spun si ca persoanele in grija carora ramasese stateau destul de departe de noi).
Dupa aceasta intamplare concediile sunt mult mai scurte :))! Nu suportam sa-l stim departe, si nici el nu este tocmai fericit atunci cand ramane in grija altcuiva!
Adoptati un catelush! Sentimentul pe care il aveti cand va priveste cu ochii plini de recunostinta este de neimaginat! Nu optati neaparat pentru cateii de rasa! De multe ori cei luati de la un adapost sunt mult mai dragastosi si mai recunoscatori!