Ma numesc Pitzi si mi-am gasit o stapana buna..

Acum patru ani, in toamna, la magazinul la care lucram, aveam ”cresa” pisicilor de cartier. Printre ei se afla si actualul meu pisoi Pitzi, le dadeam resturile de la mezeluri,le mai aduceam lapte.Intruna din dimineti, un pui roscat cu blanita alba, ne astepta, afara, pe terasa magazinului, ”potcovita”, adica avea coji de nuca goale, lipite cu super glue, pe picioruse. Se chinuise intreagul sfarsit de saptamana, cu ele in picioare si avea deja rani la picioruse.I se citea suferinta si obobseala in ochi, cu un asemenea mod de viata. incerca sa mearga si tot ”patina”pe ciment cu noile ei ”potcoave”.Una dintre cliente, a dat fuga la veterinarul ei, care a sugerat sa i se taie din perinitele picioruselor ”potcoavele”, cica altfel nu se putea.N-am fost de acord, in cele din urma, o clienta, care ne era si vecina de bloc cu magazinul, a dus pisoiul la ea acasa si s-a chinuit aproape cateva ore bune, cu apa calda, sa-i scoata cojile de nuca goale. Dupa multe cazne, atat pt pitzi cat si pt vecina cea miloasa, a reusit sa-l scape pe Pitzi de chinul noilor accesorii. I-a mai venit jos ceva din blanita picioruselor, dar era cu ele intacte.Cand mi s-a terminat ziua de lucru, l-am dus acasa, pe drum a tot mieunat. Eu ii tot spuneam ca i-am gasit o noua stapana, in persoana fiicei mele, care pe atunci avea 5 ani, i-ar in cele din urma s-a impacat cu situatia, si a tors tot drumul pana acasa. Ajunsi acasa, cand l-am scos din cutie sa-i dam de mancare, ca era hamesit rau, cand a zarit-o pe fiica mea, s-a speriat atat de rau, incat a fugit sub gramada de lemne din curte si nu l-am mai scos decat dupa o ora de tratative. Atunci ne-am dat seama ca l-au potcovit copii. Pe urma am si aflat de autorii faptei, care mi-au si spus ca o sa spanzure toate pisicile din zona, si o sa le atarne pe toate in fata magazinului… In fine, acum Pitzi e un pisoi foarte fericit si rotund ca pisoiul din reclama de la DOMO, pt ca are ca hobby mancarea. Ii place nespuz de mult sa manance, cand l-am adoptat, in prima zi, a mancat aproape toata dupa masa, era atat de slab incat pana si ochii ii erau infundati in orbite. Acum, mereu dupa ce mananca, isi tine labutele, in sus, cele jupuite, si, si le tot intinde spre noi,nelasandu-ne sa uitam tot chinul ei de atunci…in semn de multumire ca acum e bine. Parca ar spune ITI MULTUMESC…