Nimic nu se compara cu un catel adoptat!!!

Dragii mei…pot spune cu mana pe suflet ca nimic, dar nimic nu se compara cu un catel adoptat. Iar daca cel adoptat a fost un catel amarat, batut, flamand de care ti-a fost mila, dar nu scarba si l-ai ingrijit…cu atat mai mult…ti-ai castigat un prieten pe viata.Am acasa 2 frumuseti, fetita (cea maro) pe care o am de cand era un ghem mic de blana, crescuta in puf pentru ca a devenit scumpetea casei, dar mai am si un baietel (cel negru). El este adoptat si a devenit si el acum scumpetea, dar caracterul lui este cu totul diferit de al ei. Ea isi permite anumite mofturi pentru ca stie ca o iubesc indiferent ce ar face, el, amaratul…stie ce inseamna viata pe strada, stie ce inseamna foamea, stie ce inseamna oamenii rai…ma iubeste cu toata fiinta lui mica si plapanda si nu ar face nimic sa ma supere. Atata iubire si devotament nu am crezut ca poate exista intr-un animalut. E adorabil si pur si simplu nu poti sa nu il iubesti…
Nu stiu cat timp imi va da Bunul Dumnezeu sa ma bucur de ei, dar stiu ca toata viata mea voi avea langa mine catei si mai ales stiu ca vor fi catei adoptati. Asa imi sfatuiesc prietenii, cunostintele, vecinii si asa imi voi creste si copii. Sa iubeasca, sa ajute, sa lupte pentru drepturile animalelor si sa adopte macar un astfel de sufletel. Tu ii dai doar o sansa la o casa si o farfurie cu mancare, el iti ofera toata viata lui, toata dragostea lui.Nu te va dezamagi niciodata.