Pisica otravita

Intr-o zi ploioasa un micut ghem mai mic decat mana s-a asezat pe scarita din dreptul casei mele. Era o pisicuta care cerea ajutorul unui om bun, foarte putina mancare si putina iubire. I-am auzit imediat mieunatul si am iesit in curte. Mi-a fost prea mila sa o las acolo si am ascuns-o in magazie. Am luat lapte din casa si am ingrijit-o, i-am acordat iubirea mea timp de 5 minute, iar dupa aceea i-am adus un prosope micut pe care sa se culce, apoi am plecat. In noaptea aceea nu a mieuntat. Cand m-am trezit, m-am dus imediat la ea si am luat-o in brate si m-am gandit sa ii pun numele Costica. E un nume haios, la fel cum era el. I-am dat mancare, apa si caldura. Era foarte destept, prindea soarecii si ii aducea la usa ca sa vad ce a facut el. Iar cand mergeam la scoala, ma urma si cand veneam mieuna la mama mea sa deschida usa sa vina la mine la scoala sa ma conduca. L-am ingrijit foarte mult timp, cam 10 ani si el m-a iubit si eu l-am iubit, dar intr-o zi m-am dus la scoala foarte fericita si in timp ce eram la scoala el a fost otravit, nu stiu de cine, dar sunt sigura ca a fost otravit de cineva. A venit la usa casei si mergea incet. Mama l-a vazut,  i-a dat de mancare, nu a vrut, i-a dat sa bea, tot nu a putut, dupa ceva timp a mieunat tare si apoi s-a dus langa o masina, a mai mieunat o data si a murit. Si uite asa cand am venit de la scoala in loc sa il iubesc, l-am ingropat. Cel mai rau lucru care mi s-a intamplat acesta a fost asa ca le spun oamenilor sa iubeasca animalele inofensive care nu le fac nimic. Aceasta a fost povestea mea trista, dar si concluzia pe care am tras-o este ca pisica si cainele sunt cele mai apropiate vietati de om.