Adopta un caine! Povestea mea

Nu am crescut alaturi de animale, nu am avut un catel sau o pisica atunci cand eram copil. Nici nu pot sa spun ca imi doream in mod deosebit. Pe atunci nu stiam ce pierd. Marea descoperire am facut-o pe la 16-17 ani, cand incepusem sa-mi doresc un animalut si o prietena mi-a propus sa-mi aduca un motanel de la tara de la bunica ei. Si am acceptat bucuroasa. Saptamani in sir am promis parintilor ca-l duc inapoi, dar in final s-au convins ca e placut sa tina un animal companie. Am invatat multe in acel an, cat l-am avut pe Toto. Apoi, cu ocazia majoratului, am primit primul catel, un cocker. Dupa ani de zile am aflat ca cineva din familie imi pregatise un catel de talie mica (stiind ca imi doresc un catel) dar mama n-a acceptat sa avem caine in casa. Asa a fost sa fie, pana la urma tot mama a acceptat sa-mi faca pe plac la majorat si sa primesc din partea parintilor un catel. Acum aceiasi parinti iubesc si ingrijesc zilnic cateii si pisicutele noastre si aceeasi mama nu trece indiferenta pe langa un animalut pe strada. De atunci am avut norocul de a iubi si de a primi iubirea multor catei, de toate culorile.
Nu dupa foarte mult timp, parintii mei au cumparat un teren la tara cu o casuta micuta, ceva pentru week-end, si bineinteles cu cateii din dotare. Si de aici apar in povestea mea cateii care nu sunt de rasa. Zilnic mergeam, ori eu ori parintii mei sa le ducem mancare si apa. A urmat lectia despre ce inseamna sa fii responsabil si sa-ti sterilizezi animalul de companie. De la vet. cumparam pastile contraceptive pentru cateluse, era ca un zaharel. A functionat metoda, pana la prima greseala cand n-am administrat ultima doza si asa una dintre catelusele noastre a facut pui, 11 la numar. Pe langa zilele si noptile in care ii hraneam cu biberonul, cu lapte preparat dupa o reteta anume, a inceput aventura de a le cauta stapani.
A trecut timpul si din dorinta de a convietui cu catei, pisici si cu gaze mici (afara, in iarba, desigur) am ales sa ma mut impreuna cu sotul meu la tara si uite asa copii mei au ocazia sa mangaie un catel, o pisica, sa vada o vaca sau un cal de aproape, sa stie sa duca iarba la gaini (chiar daca sunt vaca sau gainile vecinilor) si apoi sa astepte un ou in schimb, sa tina in mana pui de o zi. Este nepretuita prietenia unui copil cu un caine. De multe ori atunci cand cautam un stapan pentru un catel mizam si pe faptul ca familia are copil, iar copilul o sa adore catelul si asa mai departe. Dar nu e asa simplu. Multe familii de la care mi-as dori sa adopte un catel chiar nu sunt pregatite pentru asta. Multi copii nu sunt pregatiti pentru asta, unii chiar se sperie si daca vad un catel pe strada. Si cred ca ar ajuta un progam prin care copiii sa aiba ocazia sa se imprieteneasca cu animalele. Astfel. in gradinite/scoli primare, o persoana care cunoaste bine animalele, un catel dresat (bland, bucuros la imbratisarile copiilor, pe care sa nu-l deranjeze agitatia si galagia, deparazitat, pieptanat si orice ar putea ar putea reprezenta pretext pentru a nu accepta un catel in preajma copiilor), impreuna cu psihologul gradinitei cred ca ar putea face minuni.
V-am povestit cum a inceput dragostea mea pentru animale pentru a sublinia faptul ca unii dintre noi au nevoie sa fie invatati sa iubeasca animalele pentru ca n-au avut sansa sa aiba un animal in preajma. Si parca e pacat sa astepti poate zeci de ani sa descoperi ce frumos e si cate bucurii iti ofera. Adoptati un catel, iubiti-l si va veti bucura de prietenia si recunostinta lui. Daca nu aveti posibilitatea de a ingriji zilnic un catel din cauza ca nu aveti curte sau sunteti plecati toata ziua de acasa, adoptati la distanta. Asigurati-i unui catel hrana zilnica, vaccinul anual si ce altceva ati putea sa-i mai oferiti daca l-ati lua acasa, si daca nu e prea departe din cand in cand mergeti si oferiti-i o mangaiere. Si poate va veni si ziua in care veti avea posibilitatea de a-l lua acasa.
Adopta un caine… si nu ii ocoli pe cei care nu sunt de rasa. Noi avem acum 6 caini, 5 dintre ei nu sunt de rasa. Am mai avut si altii, tot metisi. Sunt inteligenti, nu se imbolnavesc usor, sunt buni prieteni, sunt recunoscatori si loiali. Si sa vezi cum isi manifesta bucuria revederii cand te intorci acasa… Merita sa adopti un caine!