Pe Nana am gasit-o intr-o parcare goala, langa padure, asteptand sa opreaca cineva sa-i dea ceva sa-si potoleasca foamea. Era intr-o stare jalnica, cu blana incalcita, uda, plina de noroi si rasina de brad. Pentru ca primisem “mostenire” un caine mare si batran, Ursu, si mai ingrijeam alti 3 “pitici”, am hotarat sa o ajutam acolo unde era, sa-i facem un adapost si sa ii ducem mancare, apoi cand batranul Ursu nu va mai fi, sa o luam acasa. In cuibul ei de la tulpina unui brad, Nana (pe atunci Grivei) a adus pe lume 5 puiuti grasi, frumosi, pe care dupa o luna cineva i-a furat, si apoi i-a vandut, la marginea drumului, cum se intampla cu multi puiuti pe drumul ce leaga Branul de Campulung.
Ne-am atasat de ea, si ea de noi, ne astepta sa-i ducem mancare, sa ne jucam cu ea, cunostea masina de la distanta si i se citea bucuria in ochisori de fiecare data cand ne vedea. Momentul in care ne desparteam era tot mai greu, de fiecare data alerga dupa masina, abandona mancarea si culcusul numai sa fie cu noi.
Si am luat-o acasa intr-o zi. S-a adaptat rapid, e un caine de curte si chiar de casa deosebit, grijuliu cu toti, jucaus, vesel.
O veti gasi aici!
http://secawildexplorer.files.wordpress.com/2010/05/picture-028_edited.jpg
Suntem fericiti ca am ales-o pe Nana, sau ca ea ne-a ales pe noi!
Sarbatori fericite!
Sa aveti grija de catei!
P.S. Batranul Ursu e bine, sanatos.
Bravo! felicitari.