Am găsit-o în 20 decembrie 2008 când toata lumea se pregătea de Sfintele Sărbători ea se pregătea sa moara. Am luat-o acasă fără speranțe ( vroiam măcar sa știu ca am încercat și va muri într-o casa), însa după 2 perfuzii, căldura, mâncare și iubire a început sa se facă primi pași după 3 zile.
Si acum ca și atunci, se comporta impecabil parca ar vrea sa ne facă numai pe plac, dar cu o imensa frica sa nu o abandonam și noi.
Daca îmi spunea cineva ca aceasta creatura scheletica mai mult moarta decât vie poate genera atâta fericire ii spuneam ca e nebun și vrea sa ma convingă sa o păstrez. Într-adevăr, bucuria adusa e mai mult decât își poate oricine imagina. Rămâne cu noi pentru totdeauna!
Pentru o sănătate fizica psihica și sufleteasca recomand tuturor compania unui exemplar canin de acest gen, care e mult mai afectuos și mai inteligent decât cei cumpărați cu sute de euro de la “fermele” de câini!
Dumnezeu sa binecuvânteze lumea cu înțelepciune și bunătate! 
