acum 14 ani

Aceasta este povestea unui catel considerat de cateva zeci de persoane simplu gunoi si devenit tovaras de neinlocuit – o dovada incontestabila ca nu opinia majoritatii face diferenta, ci atribute profund umane (de la constinta educata in respect pentru viata si pana la minimul bun-simt).
27 mai 2007, zi caniculara, miros pestilential, haite hamesite in deriva, containere ingropate in gunoaie si de jur-imprejur blocuri si case (locuite). Protagonist in acest decor de sfarsit de lume si deseori de sfarsit de viata – un catel de cateva zile, inca in agonie, intre 9 fratiori deja morti. Instinctiv, din cauza caldurii, incercase sa se tarasca intr-o gaura de sobolan. Scotea niste sunete ca si cand cineva taia o gaina la mare distanta. Cand l-am ridicat ardea si avea gura plina de pamant, nu se misca deloc dar scotea acelasi carait. Desi aveam 6 catei in apartament, mi s-a parut ca este mai uman sa il las sa moara pe un colt de balcon, la umbra. Chiar daca parea fara sens, am incercat repetat sa il alimentez si i-am facut glucoza 5% subcutan. Dupa cateva zile i-am facut poze pentru adoptie, dar avea aspectul unei larve foarte mici si nu se distingea deloc. In primele luni si-a mentinut forma amorfa si parea ghidat doar de instincte primare. La 6 luni arata si se deplasa exact ca o iguana.

In vremea in care a fost ratusca cea urata imi tot spuneam ca si daca se va gasi cineva care sa doreasca un catel stangaci si disproportionat imi va fi toata viata dor de el si nimeni nu va reusi sa il inteleaga ca mine. Si acea persoana a sosit – in noua casa, Nistor a defecat, a mancat, a vomat, a marait si s-a ferit de toata lumea, aproape simultan. Dupa cateva ore, ne-au sunat sa luam creatura inapoi si am realizat ca toate acele manifestari vegetative erau doar dovada atasamentului lui fata de noi.
Apoi brusc, intre 6 si 8 luni, a inceput sa se dezvolte spectaculos, nu mai facea in casa, intelegea toate comenzile, mergea la pas, se juca si isi exprima atasamentul fata de toti membrii familiei. A fost singurul catel din casa selectat pentru dresajul de salvare si primul care a salvat un maidanez donand sange. Nistor ma iubeste atat de mult incat e fericit de fiecare data cand ni se intersecteaza privirile. Este unul din cainii cu care imi impart dormitorul, sufletul si viata.
In mai anul acesta, in Bucuresi, langa Novotel, din gunoi se zarea capul unui catel de cateva zile, identic cu Nistor cand l-am gasit. In urma cu doua saptamani, in parcul din Craiova au fost aruncati 4 catei negri fara ochi – in aceeasi zi, la asociatia locala au fost semnalate alte 4 locatii cu cuiburi mari de sugari abandonati. Povestea aceasta se reitereaza de mii si mii de ori si Nistor e una din dovezile certe ca, reparand un act criminal intr-o lume ignoranta, gasesti recompense enorme.

51 comentarii

Da foarte emotionat….

Mi-au dat lacrimile cu riscul de a-mi speria colegii de birou! ma bucur sa vad ca mai sunt si oameni cu suflet! toata stima si sa auzim numai de bine! O zi buna voua si prietenilor vostri necuvantatori!

offfff…cat este de trist….

acelasi lucru am patit si eu cu 6 catei de 3 zile. au supravietuit 2 si sunt absolut minunati. le-am gasit o stapana ca o mama care se trezeste dimineata sa le faca piept de pui la gratar si care ii iubeste peste poate. sunt niste caini imensi, frumosi si prietenosi foc. se poate face fapte bune. trebuie doar sa rupi timp si energie. doua luni eu n-am stiut ce e aia somn, i-am carat cu mine peste tot: la job, pe tren, prin ratb, etc. trebuiau hraniti din 2 in 2 ore, frecati pe burtica sa faca pipi, etc. nu ma puteam desparti de ei. i-am dadacit ca pe bebelusi si sunt tare mandra de ei, de cum au crescut si ce iubitori sunt!

Noile școli pe http://www.Clasa-mea.com

De fapt nu e trist, desi iti dau lacrimile, pentru ca finalul e fericit. Nu la fel este si pentru amaratii de catelusi care au ghinionul ca stapanii parintilor lor sa fie niste inconstienti si ticalosi pe deasupra. Nu e normal, si nu o sa scapam niciodata de animale chinuite de pe strada daca cei care au caini nu constientizeaza ca daca nu vor pui trebuie sa castreze/sterilizeze animalul.

What a nice story..i must admit it took me like 20 minutes to read it b/c i had to translate to english lol but it was so worth it. Its so nice to know there are people all over the world that are willing to reach out and save these animals. :)))

e trist pentru ca e vorba de unul..dar mor atatia si-atatia, si multi abia asteapta acest tip de sfarsit crunt…de asemenea multi dintre semenii nostri asa se bucura cand ii vad morti…e trist

totusi mie mi se pare trist sa vad ca se considera chinuite numai animalele de pe strada , nu si cele care sunt condamnate sa traiasca cu un lant legat de gat,iar intr-o tara precum Romania nu exista destula consideratie fatza de aceste fiinte

este foarte trist ca totusi atitia oameni nu pot accepta animalele imi doresc foarte mult ca totii aceei care fac rau catelusilor si nu mumai in special animalelor sa se nasca intr-o a doua viata animale si tot raul pe care la-u facut sa li se intoarca inapoi sa vada ce inseamna suferinta ca la urma urmei si animalele au un suflet ca si nai oamenii .

N-ar strica sa vedeti ce progenituri exista printre noi: http://caini-comunitari.blogspot.com/

cred ca la fiecare 6 luni gasesc cate un catelus pe strada si il adopt temporar ce-i drept pana se poate descurca singur, chiar vara trecuta am gasit o catelusa de nici o luna, am hranit-o cu biberonul pana la 3 luni i-am gasit un stapan intr-un final dupa ce am fost refuzata de cele mai mari asociatii de animale spunand fara un pic de umanitate:" dra ii avem si noi pe ai nostrii!!!" urat din partea dumnealor:(

♥

superb gest

sa sti ca sunt adevarati caini aia care ai considera gunoaie ,gunoaiele sunt iei

Sa va dea Dumnezeu sanatate!!!!! Ma mir ca mai exista si astfel de oameni….

cei care nu iubesc animalele un trebuie sa fie vazuti ,nici macar salutati sau ajutati

da fiecare data cand citesc aceste povesti plang si ma disper pt ca tre sa traiesc pe aceasta lume atat de crudela si ignoranta plina de bestii cu doua picioare,bastarzi care nu stiu ce rol au pe aceasta lume,ei sant gunoaie nu aceste creaturi minunate catei si pisici care stau langa noi si ne ofera afectul si iubirea lor fara a cere nimic in schimb.cand citesc ca sant persoane ca voi care ajuta cu adevarat aceste creaturi minunate si sfarsitul povestilor au final bun ma mai inveselesc putin ca n-am fost si nu sant singura care a ajutat cateii abandonati pe strada sau la gunoaie.pe toti cei care i-am salvat sant la mama acasa unde stau bine.speram ca incet incet lumea se schimba si devine mai iubitoare de animale.speram ca doar speranta ne-a mai ramas.salutari bune la voi toti!!!!

E destul sa va zic ca eu dupa ce am crescut 2 catei(pe care i-am pierdut din pacate)i,si acum am altul deja de 6 ani….sunt o ffffffffoarte mare iubitoare de caini…mai bine zis admiratoare.Da ii admir si ii pretuiesc….si sincer cum merge viata in ziua de azi pot sa spun din adancul inimii ca pretuiesc mult mai mult o viata de catel decat o viata de om.Nu zic, ca exista si exceptii intre oameni …dar asta e diferenta:intre caini nu gasesti unul rau sau altl bun,unul parsiv si altul fidel,etc,dar intre oameni da.Cainii sunt o rasa NOBILA(ca si toate animalele) si mi-as da viata ca sa ii apar de oamenii ''gunoi''….inca…si poate niciodata nu o sa imi intre in cap cum exista oameni asa cruzi,rai,cu inima atat de intunecata incat sa poata abandona,rani sau omori niste sufletele inocente si pline de bunatate.O sa urasc intotdeauna pe acei oameni pt ca stiu( din pacate) ca vor exista intotdeauna cu toate ca nu isi merita vietile….Si intotdeauna cand o sa dau de acesti criminali o sa ii sfidez…..Si ca sa va dau exemplu ca Dumnezeu pedepseste pe toata lumea:Era unul la mine in oras si i-a dat foc la o catelusa ….catelusa avea pui si a incercat sa-i apere si s-a ars pe spate…dar noi am ingrijit-o, am pansat-o, i-am dat de mancare si am avut grija de ea cand toata lumea se uita cu scarba la ea….alt catel la fel a patit si am avut grija si de el si ani de zile dimineata cand mergeam la scoala venea cu mine pana la autobuz si astepta in fata usii pana plecam,si airna cand prindea usa de la scara deschisa venea si imi dormea la usa de la apartamentul meu….Alt vecin de-al meu intr-o zi i s-au trezit dracii si s-a gandit ca niste bieti catelusi de numai o luna il deranjau numai pt ca traiau pe pamant…si el cum se credea stapan la tot a luat niste caramizi si i-a strivit.E precis sa va spun ca primul criminal a murit in chinuri de cancer(de la bautura) iar al doilea tot de cancer…si banuiesc ca la fel..chinuit..NU MA BUCUR DE CE AU PATIT dar ma gandesc ca poate acele suferinte le-a curatat sufletele si sper ca in ultimele lor momente sa-si fii cerut iertare pt tot si pt catei si pt persoanele la care le-au amarat viata………Cateii au murit toti unii de batranete altii au disparut….dar stiu ca indiferent de cum au murit…au ramas in pace cu cei care i-am ingrijit si iubit indiferent de aspectul lor.Pt ca au fost si sunt INGERASIIi de care toti am avea nevoie in viata!!!……P.S…Adoptati ingerasi!!:):*:*:*

e trist….e prea trist….nu ai cum sa nu se rupa ceva in tine cand treci pe strada si ii vezi, ii auzi….si stii ca e vina noastra…rasa superioara my ass….suntem incomparabil inferiori din punct de vedere sufletesc lor. Orium….respect pt ceea ce faci-faceti.

cel putin eu cand vad un caine pe strada abadonat am lacrimi in oki si imi vine sa ii iau pe oti acasa dar nu am aceasta posibilitate..eu nu as abanona un animal pt nimic in lume..le iubesc foarte mult…

Daca astfel de povesti s-ar promova pe televiziuni, radio-uri ceva mai mult (in loc de talharii, vedete penibile, violuri , mizerii) , lumea asta ar face un pas in fatza clar! Cel putin Romania ar avea o bila-n plus… Suntem si asa vazuti ca ultimii oameni! Ne meritam soarta! Am devenit imuni la tot, ne-am pierdut darul cel mai de pretz: umanitate, iar animalele sunt mai bune cu mult fatza de noi…

of…

felicitari.pacat ca exista mult prea multa indiferenta la tot pasul si astfel de acte de salvare a unui suflet sunt extrem de rare…

exceptional…..felicitari…!

felicitari !!!!!!!!

cei care nu pretuiesc animalele,nu se pretuiesc pe ei insusi!!!Gunoaie sunt oamenii,nu cainii!!!

nu indraznesc sa mai spun nimic….de fiecare data cand citesc un articol despre animale abuzate ma apuca plansul…..ce oameni nenorociti pot face asa ceva?!!!nu au pic de suflet

Pacat ca numai 20% din populatia Romaniei se intereseaza de acest subiect…restul..rautate …oameni lipsiti de suflet..de care din pacate ma lovesc zilnic.. Bravo Felicitari!

asta e lumea in care traim…a indiferentei…fac rau unor animalute care nu se pot apara…numai din dorinta de a face rau…oare se cred mai importanti facand asta?

of,Doamne! De-as avea puterea de a le demonstra oamenilor ca se pot bucura de caldura lor,de inocenta lor, de bucuria lor de a te vedea. As avea atatea de spus, dar nu am cuvinte!Nici nu pot citi articolul, mi-a fost deajuns titlul

FELICITARI!!! din pacate astazi am avut groaza sa citesc din nou despre un act de cruzime dusa la extrem pe site-ul stirilor pro tv. intamplarea de groaza a avut loc in sibiu….nu se mai poate….nu se mai poate :(((

Cei care abuzeaza de violenta in relatiile cu animalele, fac acelasi lucru si cu… oamenii. Calitatea de om nu ne este comuna decat la nastere dar nu ramanem legati de ea decat prin faptele noastre. Iar a numi "animale" pe unii dintre semenii nostri jigneste fiinte care ne sunt de multe ori superioare.La Craiova, un "sofer" a cedat trecerea unei domnisoare dar, de fapt, nu o lasa sa treaca, ambaland motorul si impingand masina spre persoana careia ii aratase respect inainte. Pana la urma, din jopcul acesta fata este cea care cedeaza si arunca peste capota masinii o sticla de apa, din plastic, de 1/2 litri. Urmarea a fost ca "soferul" a trecut cu masina peste acea domnisoara, a dat inapoi si a calcat-o din nou. Domnisoara era invitata sa cante in Craiova si acum este inca in spital.Vorbin d si de sistemul de coplata… nu ar fi normal ca cel care a provocat vatamarea sa plateasca si spitalizarea? Macar atat, daca justitia inca nu l-a condamnat. Macar atata responsabilizare.Deci, feriti-va de semenii care "musca"!

pacat ca noi oamenii nu avem din iubirea neconditionata a animalelor, noi nu ne iubim intre noi, ce sa mai spun de bietele fiinte…trist, f trist…:(

suntem cei mai nemernici,,,,,cei mai mari pradatori,,degeaba spunem ca suntem constienti,,,,, ne deosebim de restul animalelor prin faptul ca suntem bipede si mai ales deosebit de crude,,,

O poveste pe care multi dintre noi, cei care am luat acasa un suflet de pe strada, o traim. Ne simtim atat de fericiti in prezenta lor, ne intelegem din priviri, din gesturi mici, si totusi e atat de greu sa le explicam altora "ce ne dau ei noua?", "de ce tinem in casa atatia caini?". Pt mine cainii mei reprezinta un factor de echilibru intr-o lume dezechilibrata. Si zilnic ma rog ca tot mai multi umani sa ajunga sa simta acest lucru si sa-si doreasca langa ei un suflet deosebit ca cel al animalutelor noastre,

mii se face pielea d gaina d fiekre data knd citesc postarile voastre:(

mi se rupe sufletul cand aud cazuri ca acesta. Nu pot sa cred ca cineva poate face asa ceva, ca poate abandona niste puiuti, ii poate lasa sa moara. Noi nici macar animale nu ne putem numi,ar fi un titlu onorific, specia noastra aduce mai degraba cu monstrii. Mi-as dori ca in tara asta sa fie mai multi oameni asa ca tine, oameni care sa isi asume responsabilitatea si sa ingrijeasca un suflet atunci cand are nevoie. Iubirea neconditionata pe care acesti caini ne-o dau, este nepretuita, felul in care te privesc in ochi parca multumind…nu se compara cu nimic de pe lume.

impresionant…si totusi ma bucur sa mai citesc si cateva fapte bune legate de animale…pacat k omul nu poate, sau nu vrea sa invete de la animale

felicitari celor care fac astfel de fapte bune pe care le impartasesc si altora. Puterea exemplului nu trebuie ignorata, iar pe de alta parte, astfel de povesti ne dau si noua puterea sa mergem mai departe si sa avem grija de cei mai putin norocosi. MULTUMESC!

asa este, Lacrima, noi suntem javrele si bestiile, nu ei!

Este o poveste impresionanta de-a dreptul , insa tot atat de adevarat este si faptul ca avem printre noi prea multi monstrii cu chip de om; am lacrimat si am trait povestea relatata la cote maxime, un suflet frumos si-a gasit un alt suflet frumos, ma bucur ca mai citesc si despre fapte bune intr-o lume atat de cruda, de trista!

Emotionant…felicitari si numai ganduri bune!

mii de felicitari,de bine si sanatate. Mai exista si asemenea oameni in Romania barbara???? pentru ca nu va suparati dar exista fff multi barbari , necivilizati, inculti etc.Eu mai bine traiesc linga animale decat linga oameni.Si am ff multe de invatat de la ele,nu de la asa zisii oameni.

Va multumesc pentru toate aceste comentarii, pt dovada ca inca mai exista si Oameni!

Din pacate cea mai mare problema a Romaniei este mizeria de pe locurile publice. Daca ar fi curat cateii ar putea fi sanatosi si ingrijii acolo. Sunt multe, foarte multe astfel de cazuri. Din cauza nepasarii avem atat de multe necazuri. Daca 1% din oamenii acestei tari ar face la fel ca dvs nu ar mai fi astfel de animale chinuite. Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Multumesc tuturor pt rezonanta, thank you, Leslie, for reading this story, it`s a piece of my heart!
Felicitari tuturor celor carora le pasa si care au curajul sa preia nou-nascuti; am postat de asemenea povestea unui cuib de 7 catei de cateva ore cu sanse de supravietuire aproape nule, dar care au reusit! Pe 19 ianuarie ac au implinit un an, sunt caini minunati, deci se poate!

Frumos si impresionant….bravo!!!

Brinda Dasha “javrele” cum le numesti tu sunt cele mai sincere si devotate pe lumea aceasta ! Am vazut multe la viata mea si am trait multe si pot spune ca omul este cel mai feroce si cel mai rau animal de pe lume! si cu asta am spus tot !

Daca va intereseaza ce mai face Nistor… s-a certat putin cu Lupul de Stepa, a primit o paturica noua, a facut rapelurile anuale, chestii cainesti.